Profesori cer: drepturi, sa aiba copii exemplari la ore, sa fie ascultati, sa fie mai bine platiti, sa, sa, sa... Toti cer si putini dau. Cum mama ei de viata sa invete un copil cu o programa invechita, reguli tampite, profesori nepregatiti si de mult depasiti de tehnologie? Am putea sa adaugam si ca acestia si-ar dori sa invete ceva util pentru viitorul lor.
Traim intr-o tara in care nu suntem in stare sa oferim adevarata educatie, nu putem sa motivam pe cei cu adevarat merituosi pentru eforturile lor si suntem tara in care analfabetismul este ceva normal. Copii ce ar trebui sa se bucure de copilaria lor, cat inca o au, dar si sa mearga la scoala sa invete macar cele elementare, sunt fortati de imprejurari, sistemul corupt si semeni nepasatori sa abandoneze inca din primii ani scoala si sa munceasca pentru a avea o paine pe masa.
Suntem tara cu pretentii la Schengen, o tara ce se vrea a fi parte din Uniunea Europeana, dar nu putem nici macar copia un sistem de invatamant sanatos, cum e, spre exemplu, cel al Danemarcei. Nu avem pretentii sa debordam de energie creatoare si sa inventam un nou sistem al educatiei, dar macar sa facem ce am facut mereu: sa copiem de la altii.
Nu indraznesc si nu imi doresc sa aduc copiii mei intr-o lume in care unu sau una ii spune copilului ce sa faca si cand sa faca, sa il invete gresit si sa il pedepseasca pentru ceea ce este: un copil. Copilul se presupune ca e la varsta explorarii, a cunoasterii si descoperirii atunci cand merge la scoala pentru prima data. Este firesc ca un copil sa aiba mii de intrebari si sa astepte un raspuns sincer, pe care il va lua drept un adevar absolut, dar nu e firesc sa aflu ca mi-a fost pedepsit copilul pentru ca a pus o intrebare. Si nici sa fie copilul pedepsit pentru ca este copil si face pozne, iar nu este corect.
Profesorii cer salarii mai mari, dar daca ar da examenele de titularizare corect multi dintre cei tineri ar lua examenul, iar cei batrani deja ar fi obligati sa iasa la pensie. Vedem catedre pline de batrani care predau in acelasi stil comunist rigid si care nu accepta noile metode de rezolvare sau noile reglementari. Intelegem ca nu pot trai din pensia amarat ce li se da, dar nu e drept nici ca tinerii sa isi rateze vocatia din vina celor invarsta.
Intr-o lume ce se afla cu susul in jos, nu ne mai miram ca promisiunile de digitalizare a invatamantului sunt doar perdelute pentru imensele spagi ce se dau pentru a unge usi si bani ce dispar ca magarul in ceata.
Vor mai trece o suta de ani pana cand vom fi si noi ca Europa de azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu