MESAJ: Continuarea protestelor și schimbarea

În seara aceasta la ora 19:00 vor fi proteste în toată țara. Întâlnirile se vor face în fața prefecturilor. E bine sa știți asta cu toții și să acționați cum vă dictează conștiința.

Aseară, unica televiziune care a susținut din convingere și nu din teama de mulțime, a fost Nașul TV, unica televiziune din țară care se zbate să supraviețuiască în toată mizeria asta în care dragii noștri birocrați au aruncat-o. CNA-ul încearcă să-i sugrume financiar pe acești oameni pentru că nu au putut să le pună o lesă politică. La fel au încercat și reușit cu mai mulți oameni din presă. În astfel de condiții trebuie să se vadă cine are și cine nu are coloană vertebrală. 

EDITORIAL: Statul ne mananca pomana de vii

Stiu ca mass-media e preocupata de disparitia prematura a lui Corneliu Vadim Tudor, dar nu l-am cinsti si nu l-am onora daca am lasa cultura sa moara.

Un biet cercetator in stiinte istorice a intrat in greva de foamei inca de sambata 12 septembrie, iar acesta este doar un om care lupta pentru toti confratii sai aflati in aceasi situatie: salarii mici si posturi blocate in educatie si cultura. Inca din 2007, salariul unui cercetator cu o vechime de 34 de ani de munca era undeva in jurul sumei de 1200 de lei, pentru ca in 2009 Guvernul sa-l reduca, prin taierile salariale, la suma mizera de 900 de lei si pentru ca abia acum, in 2015, sa revina la 1200 de lei.

Aceste fapte sunt o rusine pentru ministere, premier, guvernantii ce ne conduc, care nu sunt in stare sa confere macar o minima decenta de trai pentru cei care ne duc numele si valoarea de romani mai departe prin descoperiri, cercetari si studii de specialitate.

Oare cum este posibil ca in anul 2015 un cercetator care a terminat studiile cu nota 10, sa fie nevoit sa cheltuiasca bani din propriul buzunar pentru a-si continua cercetarile? Florin Sandru a facut patru zile greva foamei in fata Guvernului, pentru ca pe 15 septembrie sa fie mutat din fata Guvernului, cu jandarmii, pentru ca ii deranja vizual pe stimabilii nostri guvernanti.Acesta a fost mutat pe o banca, intr-un parculet dinspre Aviatorilor.

Un cercetator istoric este tratat ca un huligan, iar carele de presa trec nepasatoare pe langa el. Pozitia celor de la Jandarmerie a fost una de sluga, ce urmeaza ordine ale unora importanti: "Având în vedere că Guvernul este un obiectiv de importanţă deosebită, având pază militară, colegii mei au discutat cu dumnealui, i-au explicat acest lucru şi i s-a recomandat să meargă în zona apropiată, în zona parcului, pentru greva foamei. Nu se poate staţiona în faţa Guvernului", a declarat căpitanul Mihai Vornicu, din partea Jandarmeriei. Singura publicatie ce s-a ocupat de cazul cercetatorului Florin Sandru a fost The Epoch Times Romania, o publicatie cu capital privat, avand sediul la New York.

Ar trebui sa ne crape obrazul de rusine ca suntem demagogi si ne batem cu pumnul in piept pentru pierderea lui Vadim Tudor, dar nu ii pastram memoria vie ajutand macar cu mediatizarea cazului unui om ce lupta pentru valorile culturale ce se afla in moarte clinica, iar odata cu disparitia culturii, vom muri si noi!

EDITORIAL: Jegurile din presa lovesc cand nu e cazul

La moartea omului care a fost Corneliu Vadim Tudor, niste suflete de animale se gasesc sa faca praf un mort. Acestia nu puteau cobora mai jos de atat. Radu Banciu, Dan Andronic si Alexandru Petria, niste nimeni pe lume, au devenit, la nici 24 de ore de la moartea lui Corneliu Vadim Tudor, ciocli prin modul abject in care au ales sa comenteze disparitia unui om.

Pentru ca, inainte de toate, Vadim a fost un om. Omul este o fiinta cu bune si rele, cu slabiciuni si puncte forte, cu neajunsuri si culmi pe care le ating. Nu vreau sa vorbim despre ce a facut sau nu a facut Vadim Tudor si nici despre cine a fost, pentru ca de aceste fapte s-au ocupat altii. Azi vrem sa vorbim de nedreptate. 

Nu poti sa apari tu, om de televiziune si presa, sa vorbesti de rau pe cineva care nu se mai poate apara. Asta e lasitate. Pentru ca asta sunteti domnilor: niste lasi care nu au avut curaj sa ii vorbeasca astfel, in fata, lui Corneliu Vadim Tudor. Ati scris sau ati vorbit despre el, la o scala mai mica, atat timp cat a fost in viata, iar acum v-ati gandit sa il loviti "tare", cand a murit. Va comportati la fel ca derbedeiasul care merge cu gasca si isi lasa prietenii sa-l bata pe unul cu care are ceva de impartit, iar numai dupa ce victima e jos, abia atunci are si el curajul sa ii dea un sut in cur.

Vorbea aseara Radu Banciu despre Vadim la modul cel mai abject, cand raposatul nici nu apucase sa se raceasca bine. Cap de porc a lovit din nou, insa monologul sau a fost ca mucii in fasole. Inteleg ca nu vrea sa aiba aceasi pozitie, in aceasta chestiune, aidoma colegilor sai de breasla, dar decent era sa nu zica nimic daca nu avea ceva frumos de spus. Cap de porc a inceput emisiunea cu rubrica Mortul Zilei apoi a inceput sa-si verse laturile facand critica pe text (o fi el licentiat la Facultatea de Litere, dar ar trebui sa lase astfel de analize pentru academicieni si oameni care au profesat in sfera culturii). Critica pe text despre care vorbim se refera la doua poezii ale regretatului Vadim Tudor, una scrisa recent si una din era comunista. Nu cred ca mai suntem in ultimul an de liceu ca sa comentam opere literare, zic si eu. 

In continuarea abjectilor si laturilor varsate de Cap de porc, acesta s-a apucat sa faca comentarii politice la adresa parcursului lui Vadim Tudor in viata politica (ultima data cand am verificat, Radu Banciu nu avea studii politice).  Pe finalul portiunii de emisiune ce a dedicat-o mortului zilei, Cap de porc a vorbit despre denigrarile pe care Vadim le-a facut de-a lungul vietii (oare nu acelasi lucru face si Banciu?!). Si ca o cireasa pe coliva, Banciu s-a gandit sa incheie sublim, vorbind despre averi si facand comparatia intre Vadim Tudor si Paunescu.

Poate ca cel mai deranjant moment din tirada ce a tinut-o Banciu despre Vadim a fost discutia despre avere si datoriile pe care Tribunul le avea. Spre informarea "stimabilului" Radu Banciu, Tribunul se zbatea strict pentru partid si pentru ziarul Romania Mare, pe care defunctul se straduia sa le tina in viata. In nici un caz, domnule Cap de porc, Vadim nu a spus niciodata ca nu are bani pentru a-si intretine familia. Dupa cate stiu, nu a cerut niciodata un cent pentru el.

In ceea ce ii priveste pe ceilalti doi domni care s-au apucat sa scrie laturi despre un om care a murit, nu putem spune decat ca au memorie scurta si curaj zero. Pana acum nu au mentionat nimic despre Corneliu Vadim Tudor si nu au avut curajul sa il reduca la zero, cat a trait. Asta e ca la razboi, "dupa lupta, multi viteji se arata". In locul directorului general al ziarului Evenimentul zilei, Dan Andronic, as tacea daca nu am nimic de spus, pentru ca asta a facut, a comunicat nimic. Corneliu Vadim Tudor a scris, cat a trait, si despre Dan Andronic, insa Dan Andronic abia acum a itit capul, cand Vadim nu se mai poate apara.

De cealalata parte il avem pe scriitorul, aproape anonim, Alexandru Petria, care din scriitor acum se crede pamfletar si arunca laturi la adresa lui Corneliu Vadim Tudor. Un om despre care abia daca s-a auzit se apuca sa dea, brusc, drumul la ventilatorul cu cacat, indreptat spre un mort. Daca pana mai ieri acest individ publica poezii si se ocupa de latura culturala, azi, acesta se baga intr-o troaca ce nu ii apartine.

Mai usor cu dejectile domnilor ca nu se stie in ce directie bate vantul.

Sa lasam mortii sa se odihneasca si sa ne ocupam de cei vii, ca ei se pot apara. Despre morti numai de bine!

EDITORIAL: Rusine Academiei Romane!

E o intreaga menajerie Academia Romana care ascunde multe dedesubturi si are un istoric chiar interesant. Dorim sa dedicam articolul acesta Academiei Romane si ceea ce nu se cunoaste despre aceasta institutie distincta.
Prima problema pe care o putem semnala privind randurile Academiei ar fi varsta membrilor. Astfel ca, cel mai tanar membru corespodent al Academiei Romane este nascut in 1960 si este un filozof roman, profesor de logica la Facultatea de Filozofie si rector (din 2011) la Universitatea din Bucuresti si face parte din lista membrilor titulari ai Academiei.

Pe de alta parte din aceasi categorie a membrilor titulari face parte si Mihai Sora nascut in 1916, filosof si eseist, membru de onoare din 2012. Acesta este si cel mai "june" membru al Academiei. Cei mai multi membrii ai Academiei sunt persoane nascute in anii '20 ai secolului XX.

Tocmai varsta inaintata a celor care sunt membrii ai Academiei Romane reprezinta principala problema. Tineri merituosi aflati in floarea varstei, cu mari realizari la activ, nu sunt recunoscuti si nici nu primesc acest privilegiu de a aduce vigoare mandrei noastre Academii aflata in moarte cerebrala.

Pe de alta parte, istoricul Academiei este de-a dreptul fascinant. In primul rand, am vrea sa amintim rusinea ce planeaza asupra institutiei de prestigiu. Academia a conferit post-mortem titlul de academician multor valori care, in timpul vietii, nu s-au putut bucura de recunoastere. Publicam lista mai jos.

De altfel, istoricul este extrem de fascinant si prezinta o intreaga serie de probleme si scandaluri in randurile prestigioasei institutii de cultura. 

Scriitorul Andrei Vizanti, ales ca membru corespondent in 1882, a fost indepărtat in 1903, dupa ce a parasit tara pentru a scapa de o pedeapsa pentru delapidare de bani publici.

Unul dintre membrii controversati a fost filologul Alexe Procopovici, despre care Eugen Lovinescu spunea ca este „omul care nu a scris nimic”.

Eugen Lovinescu a fost respins in mod „scandalos” din cauza opozitiei lui Nicolae Iorga și Ovid Densusianu. El a fost ales membru post-mortem in 1991.

Elena Ceaușescu a fost aleasa ca membru titular în 1974, iar Nicolae Ceausescu membru titular si presedinte de onoare in 1985. Cei doi au fost exclusi post-mortem la sedinta din 26 decembrie 1989.

Manea Manescu a fost ales membru titular in 1974 și exclus la 2 februarie 1990. Acelasi lucru s-a intamplat si cu Suzana Gâdea. Ambii au avut la activ condamnari penale. Aceste fapte s-au intamplat conform unui articol din statutul Academiei in care este stipulat ca cei care au suferit condamanari penale vor fi exclusi din Academie.

Insa nu se opreste aici desfasuratorul palpitant al existentei Academiei Romane. Pe 16 iulie 2014, fostul șef al Fundației Academiei Române (Fundația Patrimoniu), Alexandru Bogdan, a fost pus sub urmărire penală pentru trafic de influență.

Vorbind despre astfel de probleme si in mod special despre aceasta ultima pata pe blazonul Academiei, vom face dezvaluiri in acest sens. Banii pentru cultura romana si cercetare sunt dati in functie de preferinte de catre Academie. Nu mai conteaza adevarata valoare a culturii si cercetarii, ci primeaza ceea ce renteaza. Institutile privilegiate sunt cele care pot aduce profit sau care sunt conduse de persoane influente si care sunt de adevarat interes pentru conducerea Academiei. 

Astfel ca, pentru descoperiri arheologice nu se prea acorda finantari, iar cand se acorda, banii merg catre marile centre culturale ale tarii pentru a se investi in arheologie si reconstituirea trecutului. Insa micile institutii care pot scoate la lumina lucruri interesante despre trecutul nostru si care pot completa lacunele trecutului primesc doar o mica finantare sau chiar deloc, desi banii vin de la bugetul de stat.

Un bun exemplu al unui astfel de caz este situl arheologic de la Sucidava aflat in Corabia, judetul Olt, pe teritoriul fostului sat Celeiu. Acest sit primeste pentru intretinerea lui sume infime, diminuandu-se cu fiecare an ce trece, iar parte din banii alocati sitului merg catre muzeu. Pe de alta parte, sumele nu ajung pentru angajarea unui personal specializat si nici pentru finantarea practicii in arheologie pentru studentii la Istorie. 

Poate ca studentii de la Istorie sunt cea mai defavorizata categorie de catre Academia Romana. Practica arheologica a acestora se face pe cheltuiala studentilor care trebuie sa isi rezerve un buget de minim 500 de lei pentru doua saptamani de practica. 

Comparativ cu studentii de la Medicina, care sunt platiti pentru practica, studentii de la Istorie sunt cei care trebuie sa plateasca pentru "privilegiul" de a face practica.

In asemenea conditii, intr-o asemenea tara, cu un sistem imbatranit si corupt, cu privilegii date "pe pile" si drepturi anulate unor oameni ce ar merita cu adevarat sa ocupe un scaun de academician, spun ca mi-e scarba si rusine de: Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Culturii si Academia Romana. Aceasi scursura impartita pe factiuni!

EDITORIAL: Mama lui de invatamant!

Profesori cer: drepturi, sa aiba copii exemplari la ore, sa fie ascultati, sa fie mai bine platiti, sa, sa, sa... Toti cer si putini dau. Cum mama ei de viata sa invete un copil cu o programa invechita, reguli tampite, profesori nepregatiti si de mult depasiti de tehnologie? Am putea sa adaugam si ca acestia si-ar dori sa invete ceva util pentru viitorul lor.

Traim intr-o tara in care nu suntem in stare sa oferim adevarata educatie, nu putem sa motivam pe cei cu adevarat merituosi pentru eforturile lor si suntem tara in care analfabetismul este ceva normal. Copii ce ar trebui sa se bucure de copilaria lor, cat inca o au, dar si sa mearga la scoala sa invete macar cele elementare, sunt fortati de imprejurari, sistemul corupt si semeni nepasatori sa abandoneze inca din primii ani scoala si sa munceasca pentru a avea o paine pe masa.

Suntem tara cu pretentii la Schengen, o tara ce se vrea a fi parte din Uniunea Europeana, dar nu putem nici macar copia un sistem de invatamant sanatos, cum e, spre exemplu, cel al Danemarcei. Nu avem pretentii sa debordam de energie creatoare si sa inventam un nou sistem al educatiei, dar macar sa facem ce am facut mereu: sa copiem de la altii.

Nu indraznesc si nu imi doresc sa aduc copiii mei intr-o lume in care unu sau una ii spune copilului ce sa faca si cand sa faca, sa il invete gresit si sa il pedepseasca pentru ceea ce este: un copil. Copilul se presupune ca e la varsta explorarii, a cunoasterii si descoperirii atunci cand merge la scoala pentru prima data. Este firesc ca un copil sa aiba mii de intrebari si sa astepte un raspuns sincer, pe care il va lua drept un adevar absolut, dar nu e firesc sa aflu ca mi-a fost pedepsit copilul pentru ca a pus o intrebare. Si nici sa fie copilul pedepsit pentru ca este copil si face pozne, iar nu este corect.

Profesorii cer salarii mai mari, dar daca ar da examenele de titularizare corect multi dintre cei tineri ar lua examenul, iar cei batrani deja ar fi obligati sa iasa la pensie. Vedem catedre pline de batrani care predau in acelasi stil comunist rigid si care nu accepta noile metode de rezolvare sau noile reglementari. Intelegem ca nu pot trai din pensia amarat ce li se da, dar nu e drept nici ca tinerii sa isi rateze vocatia din vina celor invarsta.

Intr-o lume ce se afla cu susul in jos, nu ne mai miram ca promisiunile de digitalizare a invatamantului sunt doar perdelute pentru imensele spagi ce se dau pentru a unge usi si bani ce dispar ca magarul in ceata.

Vor mai trece o suta de ani pana cand vom fi si noi ca Europa de azi.

EDITORIAL: Spune NU violentei domestice!

Violenta este ceva ce se practica destul de des in familile din Romania. Indiferent sub ce forma este aceasta, o intalnim zilnic. Am vorbit intr-un articol precedent despre intimidare si violenta in scoli. In acest articol vreau sa vorbesc despre violenta asupra femeii pentru ca ea este cel mai adesea victima unor astfel de abuzuri.


Sunt cinci ani de cand s-a initiat o campanie impotriva violentei si totusi inca se intampla, iar femeile sunt victimele care ajung sa-l ierte pe agresor "de dragul copiilor" sau "pentru ca a fost un accident. Sunt asa de neindemanatica..."

Barbatii nu ar trebui sa aiba dreptul de a atinge o femeie nici cu o floare - spune o vorba veche din batrani, dar realitatea cruda e alta. Frustratii de serviciu stiu ca nu vor castiga niciodata intr-o lupta cu un barbat adevarat si, de asta, isi aleg o victima care este mai slaba decat ei, pe care o pot manevra, domina si maltrata asa cum au ei chef.

Acesta este un comportament primitiv si caruia ii trebuie raspuns ca atare. Femei, nu mai fiti slabe si luati atitudine, pentru ca nu este normal si nici sanatos ca aceste brute sa se atinga de voi. Daca voi le permiteti, ei vor continua si nu se vor schimba niciodata. Crezi ca nu ai scapare? Mereu exista o solutie. Cauta alternative, documenteaza-te, fa-ti un plan de a scapa si lupta. Loveste-l pe nenorocit in c... pentru ca un astfel de gunoi, care are tupeul de a ridica mana asupra unei femei, merita sa fie jucat in picioare.

Daca te numeri printre cele care s-au confruntat cu asa ceva si a scapat, atunci felicitari, ai facut pasi importanti spre fericirea ta si nimeni nu mai are dreptul vreodata sa se atinga de tine.

Impartasiti povestile voastre si lasati si pe altii sa afle ca nu sunt singuri si ca se poate si altfel. Nu mai vrem stiri cu violenta domestica, ci povesti cu happy ending!

EDITORIAL: Epitaful misoginismului

Femeile aud adesea stereotipii gen: toate-s la fel (vorba cantecului). Barbatii sunt cei mai mari hateri pentru ca nu se pot obisnui, inca, cu emanciparea femeii. Insa au uitat ca am trait multi ani in matriarhat. Faptul ca o femeie nu este suficient de educata si nici nu este suficient de inzestrata de la natura, asta nu ne face o specie inferioara barbatului.

Ni se spune, inca de cand suntem mici, care este rolul femeii in societate, in casa si in viata unui barbat. Din pacate, multe o iau ca atare si se conformeaza. Deci nu se respecta pe ele si nu se iubesc pe ele, inainte de toate.

Misoginul de serviciu va spune despre o femeie moderna, de succes, care surprinzator, detine o pozitie superioara lui si castiga mai mult decat el, ca rolul femeii este la cratita si sa stea cu dansa-n sus ca sa faca plozi.

Ghici ce? Femeia nu mai este datoare sa se marite. Ne doare in cot de societate si de ce spune baba de la etajul trei sau ce naiba mai au de spus babele din satul in care am copilarit.

Cea mai enervanta intrebare de la reuniunile familiale este cea legata de casatorie si copii. Nu mai trebuie sa fii maritata ca sa ai un copil si nici nu mai trebuie sa ai un sot ca sa duci un trai decent. 

Femeia contemporana este o femeie care are alaturi un partener, egalul ei. Impreuna impart tot si se ajuta reciproc. Nu au nevoie de acte ca sa se prinda in plasa birocratiei si sa fie responsabili unul fata de greselile sau datoriile celuilalt. Daca ei sunt suficienti asa, unul pentru celalalt, de ce ar trebui sa fie treaba cuiva ce fac ei si daca sunt sau nu impreuna, daca sunt bine sau rau?

Eu una nu am nevoie de un bou sa isi dea acordul pentru mine ca sa ma f... si nici de un idiot de popa nu am nevoie ca sa isi arunce binecuvantarea pentru ca eu sa fiu fericita.

Traim in lumea in care femeia se ridica si devine autonoma si autosuficienta (in cazurile in care ea e cea care se face fericita) si ma bucur ca voi apuca ziua in care voi manca coliva misoginismului. Eu ma pregatesc deja sa ii scriu epitaful.

EDITORIAL: Cum sa jignesti o femeie?

Care e cea mai urata forma in care poti sa jignesti o femeie? O iei de sotie. Sa ti-o "tie", ca sa nu ti-o tii tu.

Femeia moderna e independenta. Are atitudine si se poate foarte bine intretine si singura. Daca esti din categoria femeilor care au neaparata nevoie de un barbat sa le sprijine financiar, atunci te rog sa inchizi imediat pagina. Nu avem nevoie de stoarfe cu un pic de spoiala de clasa sa ne citeasca.

Pentru ca femeia adevarata nu cauta un barbat sa ii fie superior (in cazul asta o comanda si ea e mai putin decat un om, daca accepta sa fie tratata ca un pres, doar pentru ca el aduce mai multi bani decat ea sau pentru ca el are un titlu si ea nu). Pentru ca femeii moderne nu ii trebuie nici un molau care sa ii stea mereu la comanda. Insa femeia reala pe care orice barbat o vrea cu adevarat langa el, este acea fiinta creata special pentru el ca sa ii fie alaturi, sa se completeze si sa se ridice impreuna atunci cand le e greu.

Am spus barbat si nu ghertoi cu patru clase, care ragaie a bere in timp ce butoneaza intre canalele sportive. Daca esti din categoria aia te rog sa inchizi pagina.

Idealul nu exista. Cu totii gresim, insa o relatie reala este una in care cei doi realizeaza ceva impreuna si nu separat. O relatie adevarata are mai multa realitate in ea decat orice vis cu "casa, masina, vila la munte sau mare si piscina". Pentru ca dorinte sunt multe, dar e nevoie de doi oameni ce se considera egali si se respecta ca atare pentru a cladi un vis. Visul lor.

EDITORIAL: Tipologii de oameni cu trei c... - volumul doi: SEFUL

Cu totii am intalnit astfel de oameni. Poate e seful tau sau poate e un prieten care face pe seful sau poate e o cunostinta care detine o functie si se crede sef si acasa.
Peste tot vedem sefi. Mai mari sau mai mici care isi dau atat de multa importanta si care cred ca fara ei lumea nu functioneaza.

Acei oameni sunt de multe ori fara inima si calca in picioare umilul angajat, il calareste toata ziua atribuindu-i sarcini care de fapt nu sunt ale lui, iar de multe ori, bietul angajat, se trezeste in postura de a face ore suplimentare, fara a fi platit suplimentar, sau in situatia jenanta de a face treburi pentru sef ce nu tin de serviciu.

In anii '90 se practica mersul cu ploconul la sef (ba o damigeana cu vin, ba un curcan sau o gaina), ca sa te pui bine cu el. Acum s-a inventat spaga. Spaga nedetectabila. Pentru sefi, spaguta asta e ca un cadou, facut din prietenie si apreciere. Iar mai tarziu auzim declaratile sefutilor ca ei nu au luat nimic spaga, ci era un cadou de la un prieten.

Si cine e de fapt vinovat in toate astea? In nici un caz sefutul, pentru ca el nu a cerut nimic. De vina suntem toti pentru ca acceptam ca alti oameni au trei c... si noi nu, iar pentru a ne pastra locul de munca trebuie sa platim o viata prin "atentii".

In astfel de conditii unde mai e loc de dreptate? Se presupune ca ai un loc de munca pentru ca esti capabil si ai anumite abilitati, indiferent de studii sau perfectionari. Pana la urma studiile si perfectionarile sunt doar simple bucati de hartie pe care le inramezi si le atarni pe pereti. Si la ce ti-au folosit? Oricum nu vei obtine locul ala de munca mult visat pentru ca un sefut trebuie sa isi angajeze amata/sotia, nepotul, copilul etc si in nici un caz pe tine, cel venit din afara. Doar afacerea trebuie sa ramana in familie, nu?

EDITORIAL: Acum sunt mame

Vad zilnic o societate bazata pe stereotipuri. Vad oameni ce judeca si sunt gata sa te arate cu degetul la cea mai mica abatere de la regulile lor nescrise. Insa azi vreau sa vorbesc despre o categorie aparte, cea a mamelor.

Femeile, cand intra intr-o relatie, se distanteaza usor de restul tagmei lor, apoi multe ajung sa isi puna saiba in deget si asa il nenorocesc pe individ, punand monopol pe viata lui, unde merge si cu cine si ce are de gand sa faca, fara sa luam in considerare ca pun monopol si pe portofel. Apoi mai toarna si un plod si s-a terminat distractia.

Ce conteaza cine era ea inainte sa aiba saiba in deget si sa faca un copil, ea nu mai e curva, ea e mamica!

Vad adesea femei in parcuri cu tigara in mana, stand la o mica sueta cu alte "colege de suferinta", in timp ce copiii alearga nestingeriti peste tot. In tot acest timp, prin neatentia lor, copilul poate avea de suferit. Nu am vazut nici o mama care sa previna un accident al copilului, ele apar abia dupa ce s-a intamplat (normal, doar erau preocupate cu discutia, iar accidentul este doar o distragere de la treburile lor importante).

Din momentul in care o femeie a devenit mama, aceasta are impresia ca a castigat nenumarate drepturi, inclusiv pe cel de a fi nesimtita. Brusc toata lumea trebuie sa o respecte, sa ii acorde prioritati si sa se poarte altfel, de parca ar fi cu doua p...

De curand am asistat la o scena incredibila care mi-a si pus capac. Doua astfel de individe plimbau carucioarele cu plozi pe o alee. O alee extrem de stramta unde, abia aveau loc doi oameni fara sa se ciocneasca intre ei. Cele doua ciurculau carucior langa carucior ca si cum toata aleea era a lor. Evident ca nici un alt individ nu mai putea trece nici intr-un sens, nici in celalalt.

Dar nah, ele au prioritate.

Nu mai sunt curve, acum sunt mame!

BLOG: Cum poate sa-ti schimbe ziua un singur om

Printre atatea nedreptati parca ti se mai insenineaza ziua cand dai peste un articol in ziar sau pe net in care vezi ca mai exista oameni ce inclina balanta spre normalitate si bunatate. Astazi am gasit un articol postat de The Independent care mi-a schimbat ziua.

Un primar din centrul Germaniei ofera case pentru imigranti. Cum populatia se afla in scadere, problema cu care se confrunta actualmente Germania, primarul orasului Goslar a declarat: "We have plenty of empty housing, and rather than see it decay we could give new homes to immigrants, helping them, and so give our town a future." (Avem suficiente case goale si decat sa le vedem degradandu-se, am putea sa oferim imigrantilor noi case.)


Un astfel de gest si o astfel de declaratie ar trebui sa schimbe vieti si mentalitati. Ar trebui sa dea un exemplu si pentru alte orase ale lumii care se confrunta cu astfel de situatii, iar in astfel de conditii e evident ca nu vom mai auzi de cazuri de emigranti care dorm pe sub poduri sau pe strazi.

Aia e nedreptate. Sa fii obligat sa pleci din tara ta pentru ca statul tau este atat de corupt incat nu iti acorda dreptul tau la un trai decent. Nedreptate e sa vezi niste burtosi jegosi care se duc in vacante pe banii poporului, care cer niste salarii nesimtite pentru ca ei au patru stomacuri ca vaca si nu le mai ajunge.

Respect pentru cei care se gandesc la semenii lor si preferabil putrefactie placuta burtosilor din Parlament.

EDITORIAL: Legea nr. 217/2015 - O MIZERIE

Vi se pare normal ca in anul 2015 sa mai fim limitati in vorbire, in gandire, in fapte? Nu. Si atunci de ce se permite ca legea "antilegionara", asa cum a fost denumita de mass-media, sa treaca si sa fie aplicata?

Mi se pare ca fiind o lege care ne baga pumnul in gura. Nu vom mai avea drepturi si libertati in exprimarea opiniilor despre oamenii mari ai Romaniei, nu vom mai putea dezbate marile lucrari ale unor oameni de valoare cum erau: Petre Tutea, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Emil Cioran si multi altii. 

Aceasta lege a fost promulgata de catre presedintele Romaniei, Klaus Iohannis. Trist. 
In calitate de profesor ar trebui sa aiba macar un minim de cultura si sa realizeze ca aceasta lege este una anti-istorie. (Da, stiu ca a fost profesor de fizica in Sibiu, insa de la tagma profesorilor ne asteptam ca acestia sa fie literati si sa aiba o anumita baza culturala).

Cat priveste legea, aceasta poate fi tradusa astfel: introduce noţiunea de Holocaust românesc, plasează legionarismul alături de fascism şi interzice promovarea cultului persoanelor condamnate pentru genocid. Nerespectarea prevederilor legii anti-extremism se sancţionează cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă - conform unei publicatii de mare tiraj. 

Nu neg ca au dreptate in ceea mai mare parte sa introduca aceasta lege, dar sa aiba aplicabilitate pentru grupurile ce intr-adevar venereaza fascismul si legionarismul si care doresc reinstaurarea acelor vremuri, dar nu sa reprezinte o forma de uitare a unei parti importante a istoriei Romanilor, nu sa arunce sub pres un subiect care prezinta un viu interes pentru istorici, care vor dori mereu sa scoata la lumina adevarul, asa cum este el.

Simboluri

Cat priveste simbolurile exista nenumarate articole care dovedesc clar si explica cu date si documente provenienta svasticii. Aceasta a fost furata de catre Hitler si modificata de catre nemti pentru a reprezenta simbolul lor in perioada dictaturii hitleriste. Provenienta svasticii isi are originile in hinduism, mai precis in jainism si arata ca in imaginea alaturata. Insa mai exista si o alta varianta a acesteia care nu contine punctul si este imaginea oficiala a hinduismului. Este un sfant simbol non-silabic, intocmai ca si simbolul "OM". Etimologic, acesta semnifica un obiect aducator de noroc, un simbol al norocului.

Cine beneficiaza de aceasta lege?

Evident ca orice istoric va spune ca evreii sunt beneficiarii directi ai acestei legi si asa este. Dupa ce ani la randul le-a fost cand negata, cand acceptata ideea de Holocaust pe teritoriul Romaniei, acum acestia se vor bucura de recunoasterea clara ca a existat un Holocaust in Romania si ca au fost realizate crime de razboi impotriva umanitatii. 

Nu neaga nimeni aceste fapte. Insa un istoric bun cerceteaza documente, compara documentele, analizeaza si apoi trage o concluzie personala. S-a stabilit clar ca a existat Holocaust, apoi s-a trecut la analiza pierderilor de vieti evreiesti de pe teritorile tarilor ocupate de catre nazisti. 

Exista istorici care neaga existenta Holocaustului in Romania bazandu-se pe cifre, iar altii care neaga in baza unor teorii. 

O lucrare buna, menita sa faca lumina, scrisa intr-o maniera umana si lipsita de pompozitatea scrierilor academice este De ce?: reflecţii infidele despre Holocaust de Radu Mihai Crişan. Trebuie s-o cititi ca sa va puneti si voi intrebari pertinente intocmai ca si autorul acesteia. Istoria interzisa este o alta carte a aceluiasi scriitor, un volum in trei parti care prezinta trei probleme: Eminescu, Miscarea Legionara si Holocaustul. 

Si acum ne punem intrebarea evidenta: oare Klaus Iohannis a promulgat legea pentru ca este sas (roman de origine germana) si doreste ca evreii din Romania sa nu creada ca promulga legii pentru romani si nu ii reprezinta si pe evreii din Romania?

Concluzii

Nu mai stati ca oile sa inghititi toate legile proaste ce ne sunt servite cu scopul de a ne inchide gura. Alesii sunt acolo sa ne reprezinte, sa fie vocea poporului, iar cand ei nu sunt in stare sa spuna si sa faca ceea ce voi doriti, luati atitudine. Fiti voi propria voastra voce si nu mai lasati pe altii sa vorbeasca in numele vostru. 

Sper ca realizati ca daca ne inchid gura pe aceasta tema in baza legii nr. 217/2015, atunci ne vor suprima si libertatea ultima ce ne-a ramas: sa vorbim liberi pe internet.

Oare ce mai urmeaza? Legi precum ACTA?

EDITORIAL: Tipologii de oameni cu trei c... - volumul unu: SECRETARA

Unde te invarti, unde te duci, dai peste aceasta mirifica creatura: SECRETARA. Daca nu ai programare, nu treci de ea. Daca din nu stiu ce motive nu te prezinti in intervalul orar afisat si ai intarziat cu un minut, esti dat afara. La fel si cand ajungi cu un minut mai devreme. Doar ea poate sa ajunga cu o jumatate de ora peste program sau sa inchida cu cincisprezece minute mai devreme.
Superba creatura e mereu ocupata, dar cand esti mai atent observi ca e pe retele de socializare sau joaca Solitare (daca nu are conexiune la net). 

Aceasta creatura este cosmarul oricarui student. Este mereu ocupata si mereu deranjata de prezenta ta. Ea are treburi mai importante de facut decat sa te serveasca pe tine (oare pentru ce este platita?). 

Secretara, se pare ca nu stie cu exactitate despre afisele ce ar trebui sa ajute studentul, ca ele trebuie sa contina absolut toate datele necesare pentru a o scuti si pe ea de intrebari, dar si pe studenti de neplacerea de a o intreba. 

La cea mai mica intrebare pe care o ai, secretara ori tipa la tine ca si cum ar fi trebuit deja sa cunosti acele informatii, ori te amana sau te da afara pentru ca "are treaba".

Ati stat vreodata la rand ca sa intrati la secretariat? V-ati uitat vreodata la fetele celor care ieseau? Cand ii vezi nici ca ai mai vrea sa intri. 
De multe ori m-am gandit ca secretara imi amintea de cineva. Abia acum mi-am dat seama. E evident ca e Smaug (fanii The Hobbit si Stapanul inelelor stiu la cine ma refer). Te terorizeaza si scuipa flacari pe nari, iar secretariatul este evident comoara ei pe care tu indraznesti s-o violezi cu prezenta ta.
Iar aceasta mirifica creatura este secretara institutiilor de invatamant.
Pe de alta parte avem secretara de birou. Pazitoarea usilor oricarui sef. Si aici avem ceva tipare. Secretara e evident tipa aia care trebuie sa arate bine, poarta fusta scurta si ii sparge casa sefului. Cele mai multe asa sunt, insa sunt si acele secretare vanjoase, trecute de prima tinerete care isi dau multa importanta si te fac sa te simti ca un gunoi. Cred ca secretara tipa la tine mai mult decat seful. 

Probabil ca cea mai des intalnita caracteristica a secretarei este atitudinea flegmatica, presarata alocuri de un comportament coleric. Daca nu treci de ea nu ai cum sa ajungi la sef.

Secretara va gasi toate mijloacele prin care sa nu primesti o intrevedere cu superiorul sau. Daca vrei totusi sa imblanzesti scorpia, cel mai bine este sa o indulcesti cu zambete, atitudine supusa, flori, cafea si ciocolata. 

Voi ce tipologii de oameni cu trei c... cunoasteti?

ABUZ: Jegurile din penitenciare protesteaza pentru sume la care romanii doar viseaza

Jegurile din penitenciare protesteaza azi, 13 august 2015, pentru "drepturile lor salariale". Acestia declara ca nu si-au mai primit de opt luni sporurile, insa acest fapt este o mare mizerie. 

Drepturile lor insumeaza salarii nesimtite la care omul de rand doar viseaza. Conform unor publicatii, aceste drepturi salariale se ridica la sume de pana la 1000 de euro pentru un agent de penitenciar. Sumele vehiculate despre salariul unui agent debutant sunt in jur de 1600 de lei, iar dupa primul an se poate ajunge si la 2500 de lei. 

Motivul protestelor sindicatului ANP (Administratiei Nationale a Penitenciarelor) numit SNLP - Sindicatul National al Lucratorilor de Penitenciare - sunt sporurile: spor de fidelitate cuprins intre 5-20%, in functie de vechime, spor de misiune permanenta de 25%, spor de gradatie 6%, spor de risc 30%, spor de izolare de pana la 20%, spor de escorta 5%, spor de cifru cuprins intre 15-20%. Angajatii care au in grija caini sau cai primesc un spor suplimentar de 5% - conform ziarului de Iasi. 

In realitate, ceea ar trebui facut sunt proteste reale ale oamenilor ce muncesc mult, in conditii ce nu tin de normalitate si nu respecta normele, pentru un salariu care nu le poate asigura un trai decent. 

De ce un profesor debutant are un salariu de aproximativ 1000 de lei, bazandu-se pe norme invechite de predare, ce nu asigura invatarea practica a elevilor, pentru a se simtii pregatiti pentru viata si sa nu  mai vorbim despre conditiile in care unii profesori trebuie sa predea?

De ce un individ care a invatat si a luat bacul, dar nu isi permite sa mearga la facultate sau isi da seama de inutilitatea ei, din motive foarte bine intemeiate (nu te invata cu adevarat cum sa te descurci intr-un loc de munca pentru care vrei sa te califici in cadrul facultatii), este nevoit sa plece in strainatate, unde isi poate gasi cu usurinta un loc de munca decent platit sau ramane in tara pe un salariu - bataie de joc?

Cum ajungi un ghertoi de penitenciar? 
Simplu. Studiezi un an la una dintre scolile lor. Indeplinesti cateva mici criterii, pe care marea majoritate le-ar putea indeplini (insa nu ai "cunostintele" necesare), dai un examen ca de bac la romana si engleza si esti admis. Apoi conform cu cele spuse de ziarul de Iasi, la angajare, ei primesc o prima de instalare egala cu valoarea unui salariu.

Nu-i asa ca e frumos asa? In conditile astea, oare cine nu si-ar dori sa protesteze pentru prime si sporuri?

EDITORIAL: Intimidarea sau hărțuirea tinerilor

Întâmplător sau nu oamenii ne pot rănii ușor, fără s-o știe sau în simple glume.
Azi vreau să discutăm despre un subiect destul de actual și cu impact social: abuzurile prin intimidare și bruscare verbală sau fizică din rândul tinerilor.

Întâlnim destul de des astfel de incidente pentru că ele par amuzante pentru agresor, însă pot face mult rău celui agresat.

Conform unicef.org: Din statisticile din SUA reiese că 14% dintre profesori au raportat că au fost ameninţaţi cu arma de către elevi în 1997, iar între 1992-1996 patru profesori la o mie de locuitori au fost victime ale crimelor cu violenţă. Între 1996-1997, 10% din totalul şcolilor publice au raportat cel puţin o crimă violentă în incinta lor. În ceea ce priveşte violenţa şcolară în Franţa, o anchetă desfăşurată între 1994-2000, asupra unui eşantion de 35000 elevi, arată că, în opinia lor, violenţa şcolară a crescut, mai ales în zonele de mare excludere socială. 

În Anglia, în 2003, au fost raportate 7000 de fapte de violenţă şcolară, din care 6899 în timpul orelor de curs. În fiecare ţară studiată de Christian Pfeiffer, se constată creşterea ratei delincvenţei juvenile: în Anglia şi Ţara Galilor, în 1986, aproximativ 360 de copii între 14 şi 16 ani au fost condamnaţi sau supravegheaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni cu violenţă, iar în 1994 numărul lor a crescut la 580 la 100000 de locuitori. În Germania, în 1984 numărul copiilor şi adolescenţilor între 14 şi 18 ani suspectaţi de infracţiuni violente era de 300 la 100000 de locuitori, pentru ca, în 1995, să se ajungă la 760 la 100000.

Toate aceste statistici vorbesc despre anii precedenți, ultimele două decade ale secolului trecut. Însă ar trebui să vorbim mai mult despre ceea ce simt agresorul și victima.

Cel mai probabil un agresor simte acel sentiment de putere pe care o deține asupra victimei, cu alte cuvinte resimte beția puterii. De cele mai multe ori devin agresori cei care fac parte din grupurile alfa, copiii/tinerii care se impun ca lideri, în jurul cărora se învârte activitatea socială din cadrul colectiv. Pe principiul maimuța face ce maimuța vede, noii veniți în grupuri vor încerca să imite comportamentul celor care sunt lideri. Însă de multe ori sentimentul pe care agresorii îl au este de amuzament. Ei nu gândesc că rănesc cu adevărat. Li se pare amuzant. Se distrează pe seama unor alte ființe lipsite de apărare.

La vârsta la care aceste hărțuiri se petrec, cei hărțuiți sunt sensibili. Nu știu să se apere, nu știu unde au greșit și nici cum să oprească tot ceea ce li se întâmplă. Un astfel de fenomen este lăsat să se întâmple și de societate și de cei care ar trebui să ne apere. Este un fenomen ce are cel mai adesea loc în școli, iar copiii pot fi și cei mai cruzi în modalitățile de umilire a colegilor lor.

Trebuie să iei atitudine pentru a opri propagarea violenței, pentru că, la urma urmei, asta este hărțuirea, o violență. Violență la nivel psihic care transformă copilul într-un viitor adult nesigur și temător sau, mai rău, într-un viitor instabil psihic ce va împrăștia la rândul său violența în jur. Este trist când așa ceva se întâmplă, dar și mai trist e că părinții nu își învață copiii să nu se comporte astfel. Dar cel mai trist e faptul că părinții nu și-au învățat copiii să ia atitudine împotriva a tot ceea ce este injust. Da, poate că ar strica „distracția” unora, dar cel puțin ar însenina ziua cuiva.

BLOG: Ce zici, Preafericite? Te bagi?

In conditiile in care functionarii bisericii traiesc in conditii de lux, vanzarile de obiecte de cult au niste preturi ridicol de ridicat (in mod nejustificat pentru realul pret al materiei prime din care sunt facute), dar si comertul cu lumanari ce se doreste a fi exclusiv al bisericii (tu stii ce se intampla cu lumanarea pe care o pui la biserica?!), iar pe de alta parte incercarile popilor de a inocula credinciosilor ideea ca omenirea s-a indepartat de dreapta credinta (pe care nici macar ei n-o respecta, bazandu-se pe vechiul dicton: „Fa ce zice popa, nu ce face popa.”), nu ne ramane decat sa spunem ca ne-am pierdut credinta si calea.

BLOG: Subdezvoltare

Reala problema globala pe care Biserica o ignora, statul o ascunde sub pres si propaganda o transforma in arma de manipulare in masa. Daca as stii ca banii mei ajung cu adevarat la saraci si ar ajuta la o viata decenta pentru populatia saraca, n-as ezita sa dau si ultimul cent pentru ei. Insa in condintiile in care nu pot decide nici macar ce sa fac cu banii mei din taxa platita catre stat, din moment ce nu pot sa spun unde vreau sa ajunga banii mei din taxe, nu pot sa contribui cu nimic si asta ma face furioasa.

P.S.
Ramona Băluţescu, scriitoare şi jurnalistă timişoreană:
"Pentru conducătorul Bisericii Ortodoxe nu contează că oamenii mor de foame! I-am adus o bucată de pâine şi 10.000 de lei vechi. L-am întrebat pe Patriarh dacă pentru Biserica Ortodoxă Romană contează că oamenii mor de foame. Mi-a zis că NU."

Jenny Sonesson, membru al Partidului Liberal suedez:
"Innebunesc cand ma gandesc la faptul ca Guvernul roman prioritizeaza constructia de biserici, in fata bunastarii poporului roman."

BLOG: Citat din Andrei Plesu

"Suntem în ţara din care Caragiale a fugit exasperat ţara în care Eminescu şi-a pierdut minţile, ţara care a refuzat iresponsabil, oferta făcută de Brâncuşi, la bătrîneţe: aceea de a-şi lăsa întreaga operă compatrioţilor săi. Ţara care şi-a omorît elitele în puşcărie, ţara în care n-au mai vrut să se întoarcă Mircea Eliade, Cioran, Eugen lonescu, George Enescu. Ţara din care pleacă, mereu, tineri excepţionali şi nu doar ca să se căpătuiască, ţara care furnizează Europei milioane de muncitori cu ziua, prost utilizaţi şi prost plătiţi la ei acasă. Nu pot decît să sper că, sub această pojghiţă de mizerie, există şi o altă ţară, ţara unor oameni cuviincioşi şi cinstiţi, ţara celor care ştiu să se respecte între ei şi să nu se lase manipulaţi de cîteva trupe barbare de oameni stricaţi şi stricători de suflete." - Andrei Plesu

Da, traim in aceasta tara care nu apreciaza valori, care alunga si pune usi inchise in fata oamenilor de geniu, dar nu tara este defecta, ci sistemul putred si conducerea defectuoasa. Si totusi pana si valorile au ales fuga in locul luptei. As alege oricand sa lupt cu vorbe si fapte decat sa fug. Tu ce alegi azi? Maine poate fi prea tarziu.

EDITORIAL: Mai ai tupeu sa procreezi?

Urmăriți clipul, apoi să îmi spuneți, dacă mai aveți curajul, că vreți să faceți copii, că vreți să creșteți copii, că voi știți să îi creșteți și sunteți responsabili. Responsabili pe naiba! Sunteți cu toții oameni ai acestei lumi care nu e deloc atentă la ce are în jur, nu știe să aprecieze ce are în secunda respectivă, o lume de oameni absorbiți de ei, de tehnologie și de mediul social. 

Dați mai mare importanță aparențelor și uitați că mai există și niște oameni în miniatură care au nevoie de toată atenția noastră, 24 din 24, fără pauze și fără să ne mai gândim la noi. Societatea actuală pune accent pe ideea că o femeie după ce a devenit mamă, nu trebuie să uite că e femeie și să nu se neglijeze. Mda, ce să spun, de parcă mai contează cum arăți când copilul tău are febră și nu știi ce să-i faci sau când micuțul e nerăbdător să iasă afară la joacă. Mergi în părculețul pentru copii și nu într-o locație selectă. 

Nu crezi că nu contează deloc cum arăți atâta timp cât brațele micuțului tău stau în jurul gâtului tău și îți spune că te iubește? Ești sigură că vrei să pierzi o jumătate de oră din timpul tău cu cel mic doar ca să te aranjezi ca celelalte mame să nu zică despre tine că te neglijezi? Chiar și o jumătate de oră în care nu îi dai atenție e un timp pierdut. 

Timpul nu se mai întoarce înapoi și vei vedea cât de repede trece. Cei mici devin preșcolari, apoi vor merge la școală, vor urma generala, ca să te trezești într-o dimineață că sunt adolescenți, la liceu, că beau cafea cu regularitate, că ei sunt cei ce nu îți mai acordă atenție pentru că sunt prea absorbiți de lumea lor, unde tu, mamă, nu mai ai acces și nici loc. Vor merge la facultate, vor pleca de lângă tine, își vor găsi un serviciu, vor cunoaște pe cineva care va fi universul lor, se vor căsători și vor uita de tine, vor avea și ei copii și vor urma ciclul vicios pe care lumea modernă l-a prestabilit. 

Iar tu, mamă, vei fi uitată pentru că ai clipit și ai pierdut timpul în care puiul tău creștea. Nu i-ai fost alături la primii pași pentru că erai la serviciu și bona era cea care îl îngrijea, nu ai prins primul cuvânt pentru că făceai ore suplimentare. Te justifici greșit că vrei un viitor mai bun pentru copil, că vrei să îi dai totul, că vrei să aibă ce nu ai avut tu. Dar pe el nu îl întrebi. Așa cum nu l-ai întrebat nici dacă vrea să se nască în lumea asta. Ai luat decizii pentru el din egoism.

Așa că nu te mai plânge dacă rămâi singură și primești doar un telefon de sărbători și nepoții îi vezi crescând în poze.