Deschid laptopul de dimineață și mă blochez de la prima știre. În „gunoiul de dimineață” găsesc un articol despre Preafericit și cel de-al 13-lea lui titlu de doctor honoris causa.
Citesc și mă uit la poze și cafeaua devine brusc și mai amară. Universitatea particulară „Titu Maiorescu” din București (practic o altă universitate de hârtie care scoate absolvenți pe bandă rulantă, ca și altele de profil) îl conferă titlul de doctor honoris causa Preafericitului (singurul fericit în țara asta de triști).
Danielul apare în imagini ca un superstar pe covorul roșu, ce a fost pus special pentru preacinstita față, semănând izbitor cu un participant la Oscar sau la Golden Globe. Niciun semn de smerenie sau de umilință, cum i-ar sta bine unui servitor al lui Dumnezeu, iar de modestie nici nu mai vorbim.
Personajul-caricatură îmi amintea de cineva faimos, dar nu puteam să îmi amintesc. După minute bune, în care îmi căznesc neuronul obosit, realizez că Danielul urmează pașii ilustrei Elena Ceaușescu.
În anii comunismului circula o glumă scurtă: ADI Ceaușescu. Cine e ADI Ceaușescu? Era Elena, Academician, Doctor, Inginer – ADI. Până în ziua de azi, Elena Ceaușescu apare în „ISI Web of Knowledge” cu 35 de articole în reviste cotate internațional. Biografia Lenei a lui Ceașcă este stufoasă și apare cu multe onoruri și titluri: „membru de onoare al Societăţii Internaţionale de Chimie Industrială, Franţa 1970; membru activ al Academiei de Știinţe din New York, 1973; membru de onoare al Institutului American al Chimiştilor (A.I.C.), 1973; membru de onoare al Societăţii de Ştiinţă a Polimerilor, Japonia, 1975; membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din statul Illinois, SUA 1978; membru (fellow) al Institului Regal de Chimie din Londra, 1978; Profesor Honoris Causa al Institutului Politehnic al Londrei Centrale, 1978; membru titular şi membru al Comitetului de Onoare al Academiei Europene de Știinţe, Arte şi Litere, 1981. La categoria ordine şi medalii româneşti şi străine: medalia de aur “Marie Curie” şi medalia de aur jubiliară a Institutului de relaţii internaţionale din Roma (1980); insigna de aur a Academiei Europene de Știinţe, Arte şi Litere (1981).
În ce priveşte invenţiile: procedeu şi instalaţie pentru obţinerea polimerilor (1962); procedeu pentru polimerizarea izoprenului diluat (1964) şi multe alte invenţii (nu le mai trecem din lipsă de spaţiu) datate 1965, 1969, 1970, 1971, 1972, 1978, 1079, 1980, 1981, până la Revoluţie. Lucrările sale de cercetare în domeniul chimiei au fost publicate la edituri prestigioase din Occident, inclusiv de la Moscova. În anul 1984 ele ajung să fie traduse şi în SUA: “Polimerizarea stereospecifică a izoprenului”. De asemenea, este trecută în The International Who’s Who, Londra, Europa Publications Limited pe anii 1979-1980 şi 1980-1981, dar şi în Who’s Who in Science in Europe, Guernsey, Francis Hodgson (1978).” – conform unei publicații. Nu are rost să mai enumerăm și titlurile românești dobândite de savanta de renume internațional, acestea putând fiind consultate în orice biografie a ilustrei Elene.
Întorcându-ne la Daniel Preafericitul, la o scurtă consultare a biografiei acestuia, publicată pe pagina oficială a patriarhiei, găsim și la acesta numeroase titluri, onoruri și alte „patalamale” de care acesta pare extrem de mândru:
Diploma de Onoare a Societății Cultural-Bisericești „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți (5 februarie 1992);
Premiul Emanuel Heufeder, Mănăstirea Niederaltaich, Germania (3 mai 1998);
Ordinul Serviciul Credincios în rang de Mare Cruce acordat de către Președintele României, București (2000);
Premiul Institutului Ecumenic „Sfântul Nicolae” din Bari, Italia (26 ianuarie 2002);
Premiul Pro Humanitate acordat de Fundația Europeană pentru Cultură „Pro Europa” (din Freiburg im Breisgau), Berlin, Germania (2002);
Doctor Honoris Causa al Universității Catolice „Sacred Heart”, Fairfield, Connecticut – SUA (2003);
Senator de onoare al Universității „Dunărea de Jos”, Galaţi (2003);
Membru de onoare al Colegiului „Coriolan Brediceanu” Lugoj (24 octombrie 2005);
Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi (14 ianuarie 2006);
Ordinul Naţional Steaua României în grad de Mare Cruce, acordat de Preşedintele României, Bucureşti (30 septembrie 2007);
Membru de onoare al Academiei Române (19 decembrie 2007);
Doctor Honoris Causa al Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu (29 noiembrie 2008);
Doctor Honoris Causa al Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (30 noiembrie 2008);
Doctor Honoris Causa al Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad (5 decembrie 2008);
Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad (6 decembrie 2008);
Diploma de Protector al Fundaţiei „Pro Oriente”, Viena, Biblioteca Naţională a Austriei, Sala de Onoare – Prunksaal (15 iunie 2009);
Doctor Honoris Causa al Institutului de Teologie Ortodoxă „Saint Serge” din Paris (9 iulie 2009);
Doctor Honoris Causa al Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa (13 septembrie 2010);
Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea (18 septembrie 2010);
Doctor Honoris Causa al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (15 octombrie 2010);
Ordinul Sfinţii Chiril şi Metodiu, cea mai înaltă distincţie bisericească cehă, Most – Cehia (9 octombrie 2011);
Ordinul Crucea Sfântului Apostol Marcu în grad de Mare Cruce, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Alexandriei, Bucureşti (28 octombrie 2011);
Doctor Honoris Causa al Universităţii „Dunărea de Jos”, Galaţi (30 noiembrie 2011);
Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj (7 decembrie 2011).
Diploma de Onoare a Societății Cultural-Bisericești „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți (5 februarie 1992);
Premiul Emanuel Heufeder, Mănăstirea Niederaltaich, Germania (3 mai 1998);
Ordinul Serviciul Credincios în rang de Mare Cruce acordat de către Președintele României, București (2000);
Premiul Institutului Ecumenic „Sfântul Nicolae” din Bari, Italia (26 ianuarie 2002);
Premiul Pro Humanitate acordat de Fundația Europeană pentru Cultură „Pro Europa” (din Freiburg im Breisgau), Berlin, Germania (2002);
Doctor Honoris Causa al Universității Catolice „Sacred Heart”, Fairfield, Connecticut – SUA (2003);
Senator de onoare al Universității „Dunărea de Jos”, Galaţi (2003);
Membru de onoare al Colegiului „Coriolan Brediceanu” Lugoj (24 octombrie 2005);
Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi (14 ianuarie 2006);
Ordinul Naţional Steaua României în grad de Mare Cruce, acordat de Preşedintele României, Bucureşti (30 septembrie 2007);
Membru de onoare al Academiei Române (19 decembrie 2007);
Doctor Honoris Causa al Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu (29 noiembrie 2008);
Doctor Honoris Causa al Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (30 noiembrie 2008);
Doctor Honoris Causa al Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad (5 decembrie 2008);
Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad (6 decembrie 2008);
Diploma de Protector al Fundaţiei „Pro Oriente”, Viena, Biblioteca Naţională a Austriei, Sala de Onoare – Prunksaal (15 iunie 2009);
Doctor Honoris Causa al Institutului de Teologie Ortodoxă „Saint Serge” din Paris (9 iulie 2009);
Doctor Honoris Causa al Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa (13 septembrie 2010);
Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea (18 septembrie 2010);
Doctor Honoris Causa al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (15 octombrie 2010);
Ordinul Sfinţii Chiril şi Metodiu, cea mai înaltă distincţie bisericească cehă, Most – Cehia (9 octombrie 2011);
Ordinul Crucea Sfântului Apostol Marcu în grad de Mare Cruce, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Alexandriei, Bucureşti (28 octombrie 2011);
Doctor Honoris Causa al Universităţii „Dunărea de Jos”, Galaţi (30 noiembrie 2011);
Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj (7 decembrie 2011).
Revenind la al 13-lea titlu de doctor honoris causa, bossul ortodoxiei române a fost întâmpinat în Aula Magna a Universității „Titu Maiorescu” de profesori (foarte măguliți de prezența unei așa somități), studenți (luați cu arcanul pentru a umple scaunele goale din aulă) și bineînțeles nu puteau lipsi personalități cultural-politice (așa ca în extrasezon de campanie electorală).
Printre marile personalități prezente se remarcă stimabila fosilă Constantin Bălăceanu-Stolnici, membru de onoare al Academiei Române la venerabila vârstă de 92 de ani. Nu știu încă legătura între un medic neurolog, bossul BOR și universitatea de hârtie, dar e evident că numai un moș de 92 de ani îl poate susține pe Daniel la decernarea titlului de doctor honoris causa.
Daniele, oare te-ai gândit că ar fi mai bine să schimbi al 13-lea titlu cu al 14-lea? Știi, 13 cred că e cu ghinion.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu