Măsurile pe care poliția era obligată sa le ia împotriva agresorului, acesta reprezentând un pericol social, nu s-au concretizat. Reprezentanții acestei instituții publice, menită sa prevină asemenea fapte de violență, se declară neputincioși. Dar această neputință declarată ridică semne de întrebare. Oare oamenii legi ar avea ceva de câștigat dacă favorizează infractorul? Oare polițiștii rurali au primit ordin de la primarul localității în care s-au petrecut actele de violență să tergiverseze cazul? Este cunoscută poziția de superioritate a primarilor asupra angajaților din poliție, mai ales după ce primarul-infractor al Iașului, Gheorghe Nichita, și-a pus Poliția Locală să-i urmărească amanta.
Încă o dovada că se încearcă mușamalizarea faptelor și protejarea infractorului este faptul că Dosarul nr. 6180/P/2015, aflat în lucru la secția 2 Rurală lași, nu menționează nimic despre rănile de la nivelul capului, tăierea palmei cu coasa, pulpa piciorului tăiată si mai ales trei degete afectate de tăieturi, adică mai mult din jumătatea labei piciorului victimei.
Reprezentanții Poliției Ciurea motivează netrimiterea în instanță a dosarului prin faptul că procurorul de caz nu este mulțumit de probe, că trebuie făcute mai multe cercetări și audiate mai multe persoane. De ce nu se fac toate astea? Nu a răspuns nimeni, deocamdată. Aceste personaje, cărora li se permite să stea degeaba pe bani publici, umilesc victima încă o dată și nimic mai mult.
Toți vor da socoteala, într-o zi, iar acea zi e din ce în ce mai aproape. Sistemul acesta, plin de paraziți și de corupți, va fi restructurat doar atunci când poporul va conștientiza ce se petrece în spatele ușilor închise. Iar Internetul, ca mediu de comunicare și socializare, permite informației să circule liberă, către toți utilizatorii.
Soția victimei ne-a mărturisit în detaliu prin ce trece și cu ce fel de probleme se confruntă, împreună cu soțul său. Majoritatea acestor probleme ar putea fi rezolvate rapid dacă autoritățile din România și-ar face treaba, nu ar mai acționa la comandă și nu s-ar mai lăsa corupte. Una dintre mărturisiri a adus în atenție răspunsul procurorului de caz, Mihaela Mantu, conform căreia "nu se tergiversează, ci e un caz complex". Complex, desigur, pentru cei pe cât de slab pregătiți, pe atât de nepăsători. Cei care cercetează cu viteza melcului acest caz cu iz de crimă.
Un alt fapt uluitor este că victima a trebuit să plătească expertiza degetului găsit la nu mai puțin de la trei zile de la agresiune. Deplasarea la locul comiterii agresiunii a reprezentat o ultimă etapă pentru polițiștii implicați în cercetarea cazului.
Nimeni nu încearcă măcar să vină în ajutorul lui Ionel Zolotovici. El se simte ca un învinuit pentru faptul că a luptat să traiască. Spune că fiul său de doi ani și jumătate a fost motivul care i-a dat putere, în acea stare de agonie și disperare, să lupte pentru viață. Uneori, în clipele de depresie, își imaginează că dacă ar fi murit, măcar principalul agresor ar fi fost judecat până acum. S-au scurs, însă, cinci luni de zile, iar agresorii își pot imagina că pot face ce vor, cui vor, oricând.La întrebarea despre încadrarea prea blânda, procurorul a refuzat sa răspundă sau a rămas mut. Ținând cont că victima a fost rănită prin lovituri repetate la cap, palmă, pulpă și degete, că a fost aruncată într-o gârlă din apropiere și că atacul a fost premeditat și organizat împreună cu mai multe persoane, într-un loc izolat în care ambulanța nu putea ajunge, la o oră târzie din noapte, încadrarea nu a fost doar blândă, ci de-a dreptul aberantă.
Trebuie menționat și faptul că agresorii au fost audiați abia după 3 săptămâni de la săvârșirea faptei, timp ce le-a permis să aibă parte de consultanță juridică, să se întâlnească cu ceilalți participanți la agresiune și să își fabrice propria poveste. Dintr-o scrisoare trimisă de Parchet familiei Zolotovici, reiese că agresorul Rădeanu Gheorghe s-a constituit parte vătămată la data de 29 mai 2015, adică după 4 zile de la agresiunea săvârșită. El s-a prezentat la Poliția Locală fără răni (nici măcar superficiale) pentru a depune plângere împotriva asociaților victimei Zolotovici Ionel, pe motiv că în dimineața tragică, un asociat, împreună cu alte persoane, au tăbărât peste stâna agresorului. Ne întrebăm de ce, în acel moment, nu a fost audiat și referitor la plângerile sau acuzațiile ce fuseseră formulate împotriva sa cu câteva zile mai devreme.
Polițistul Nica a invocat o procedură standard și prea puține probe pentru a chema agresorii la declarații. Așadar, ceea ce i s-a întâmplat lui Ionel Zolotovici, o crima nereușită, o tentativă de omor - nu era suficient pentru a chema martorii la declarații. În timpul spitalizării, victima nu a fost vizitată de poliție. Aceștia au discutat doar cu medicul chirurg care s-a ocupat de caz. Victima a fost externată după nouă zile, pentru a nu se împlini cele zece zile de spitalizare care ar fi schimbat încadrarea juridică, conform legii. Poliția nu a realizat nici fotografii cu rănile victimei, soția fiind cea care a făcut fotografiile prezentate în cadrul acestui articol.Ionel Zolotovici a fost internat la Spitalul Sf. Spiridon din Iași, acolo unde a cerut consiliere psihologică, aflându-se în stare de șoc după ce un fost prieten planificase si pusese în practică uciderea sa. Unul dintre cei doi medici chirurgi care l-au operat a afirmat că spitalul în cauză nu dispune de psiholog. Al doilea chirurg a promis că i se va prescrie o vizită a unui psiholog dar acest lucru nu s-a întâmplat. Mai mult, victima nu a fost informată că în cadrul spitalului există un cabinet special pentru victime.
Ce fel de manevre se fac la Spitalul Sf. Spiridon, cum sunt alese persoanele care beneficiază de facilități și cele cărora le sunt negate acestea, cine și ce (sau cât) are de câștigat în urma unor acțiuni de discriminare, rămâne să investigăm, alături de colegii din presa locală.
Un soi de abuz, incompetența sau nepăsarea cadrelor medicale de la spitalul din Iași, au făcut ca, după scoaterea firelor, victimei să i se prescrie reluarea activității fizice obișnuite. Era cunoscut de către medici faptul că Zolotovici era fermier, iar meseria lui impune alergatul după animale, urcatul dealurilor și alte activități fizice intense, timp de 8-10 ore pe zi. O fotografie realizată după externare demonstrează că piciorul victimei era incă umflat. Cine iși imaginează că, în această condiție, un om ar putea relua activitățile în agricultură? Pulpa piciorului fusese tăiată cu o coasă!Stimați medici, asistente și asistenți cu pretenții, care cereți tot mai mulți bani de la sistem și de la pacienți, doriți recuperarea unei persoane bolnave sau degradarea sănătății pacienților pentru a se întoarce la voi? Să vă fie rușine că cereți șpagă și că tratați oamenii în funcție de grosimea plicului! Să va fie rușine că discriminați între un biet agricultor și o vedetă tv! Prin acest comportament demonstrați că nu meritați altceva decât sa plecați din țara asta care v-a acordat un statut special și să ajungeți la cules de căpșuni! Atunci vi se va schimba optica, poate.
Zolotovici a fost internat și la spitalul de psihiatrie Socola din lași, pentru o monitorizare de trei zile. Diagnosticul fost transmis direct organelor de cercetare, victima neștiind nici în prezent ce diagnostic i-a fost pus.
Insistând să își obțină drepturile legale, Ionel Zolotovici a reușit să obțină, în cursul lunii septembrie 2015, un program de 10 zile de terapie asigurată de sistemul medical românesc. În octombrie a început terapia, lovindu-se din nou de problemele sistemului. O doctoriță, plătită de stat să se ocupe de recuperarea pacienților, a refuzat să privească plăgile de la nivelul piciorului victimei. Când bărbatul a întrebat despre o posibilă proteză pentru degetul pierdut, doctorița s-a arătat indignată, făcându-l să creadă că această cerere este un moft.Victima s-a simțit umilită, având în față un soi de procuror comunist, care îl acuză că vrea, pe cât posibil, să își redobândească măcar estetic piciorul. Doctorița s-a făcut că uită, în contextul dat, că pacientul este victima unei agresiuni și nu a unei automutilări. Dincolo de acest fapt, ea a concluzionat că e nevoie de încă un an și jumătate pentru a dispărea durerile și pentru ca piciorul să se vindece.
În noaptea fatidică, trei degete ale victimei au fost lovite cu un hârleț. Primul a fost tăiat pe loc de către agresor. Al doilea, semi-tăiat, a fost tăiat definitiv de către chirurg și reatașat. Al treilea a fost atins, din fericire, mai ușor, mărturie stând și sandaua ciopârțită și îmbibată cu sânge, sanda ce poartă urmele multiplelor tentative de a ciopârți victima care a fost, în cele din urmă, aruncată într-o groapă plină cu apă pentru a se îneca.
Punem față în față recomandarea medicului chirurg care, după scoaterea firelor, la 40 de zile de la agresiune, a recomandat reluarea activității fizice obișnuite și recomandarea doctoriței-terapeut care consideră normală durerea chiar dacă au trecut cinci luni, fiind prematur să fie luată în considerare vindecarea. Al doilea deget este în continuare umflat și cauzează durere. Senzația de sac de nisip, care îngreunează deplasarea și presupune nu doar dureri, ci și un efort în plus pentru mișcare.
La întrebarea cât de profundă este plaga de la picior, medicul chirurg a spus ca este superficială. La aceeași concluzie a ajuns și doctorița de la recuperare. Atunci de ce e nevoie de un an și jumate pentru refacere? O coasă, pe timp de noapte, în mâna unui individ răzbunător care a planificat totul mișelește împotriva unui fost prieten, reprezintă o armă. E puțin probabil ca o asemenea armă să provoace o rană superficială la pulpa piciorului, ai căror mușchi, chiar dacă nu și-au pierdut total mobilitatea și funcționalitatea, au suferit o traumă profundă.
În media românească încă se mai fac comparații cu sistemul sanitar european. Pentru cetățeanul de rând, acel sistem nu reprezintă decât o utopie. În Germania, sistemul chiar dorește însănătoșirea pacienților și nu din compasiune, ci pentru ca aceștia să redevină contribuabili la buget, nu consumatori ai acestuia. În țara noastră, nimeni nu se gândește măcar la traumele unor copii care trebuie să își vadă părinții mutilați, în situația de a nu avea posibilitatea să folosească proteze estetice.
Doctorul chirurg din Iași nu i-a prescris victimei nici ședințe de kinetoterapie și nici măcar purtarea unui ciorap care ar fi ajutat la o mai buna recuperare.
Victima își amintește că, în sala de operație, noaptea, în jurul orei 2, i s-au făcut mai multe poze în prezența mai multor persoane. Nu a intrat în posesia acestora și nici nu crede că i se vor oferi vreodată. Desigur, nici nu a semnat vreun act prin care să-și fi dat acordul de a fi fotografiat în spital. În acest caz, victima reprezintă pentru medici un simplu studiu de caz și, poate, un număr.
Dar agresorii, ce reprezintă pentru societate? Infractorii, pentru a căror prindere și condamnare se alocă și se cheltuie bani de la bugetul de stat, pot fi o sursă inepuizabilă de a transforma munca în pasiune, de a lucra la standarde din ce în ce mai înalte și de a demonstra competență. Sau dimpotrivă.
Referitor la faptul că agresorul Gheorghe Rădeanu are în îngrijire patru copii (doi sunt pe numele lui, iar ceilalți doi, pe numele soției sale), Direcția Generala de Asistenta Socială și Protecția Copilului lași nu a luat, încă, nicio măsură.
Directoarea DGASPC, care se ocupă de asistenții maternali și copiii plasați acestora, a afirmat că Rădeanu nu a comis fapta asupra copilului, ci a fost o răfuială cu un adult, ceea ce este adevărat. Reprezentanta DGASPC Iași a omis, însă, Hotărârea de Guvern nr. 679/2003, care atenționează asupra comportamentului în societate a asistenților maternali și profilul lor psihologic. Dacă omisiunea s-a produs din incompetență, rea-voință, sau din dorința de a favoriza infractorul, se va lămuri în curând.
Rădeanu Gheorghe, zis Diță, este cunoscut și sub porecla Americanu, cu referire la cocoșul american, rasă de pasăre care, contrar staturii mici, încearcă să se impună în fața celorlalte păsări prin violență.
sa le ia dracu de autoritati care nu fac nimic pentru nimeni!! jos cu ei iesiti in strada!!!!!!!
RăspundețiȘtergere