DIABOLIC: Operatiunea #Colectiv. Strategia de diversiune a lui Oprea.

După dezvăluirea lui Andrei Manțog despre o sursă de la nivel înalt care i-a spus "Așteaptă-te să se întâmple un dezastru, un accident, ceva cu mulți morți. Trebuie să acopere mizeria asta cumva" (”mizeria” reprezentând moartea polițistului Bogdan Gigină din vina neasumată a lui Gabriel Oprea) și o declarație a unui martor la incendiu, conform căruia ”Prietenii patronilor din Colectiv au fost avertizați să plece cu 10 minute înainte de tragedie”, din ce în ce mai multe persoane realizează că oribilul incendiu ce a îndoliat România nu a fost o întâmplare.

Jurnalistul George Roncea a găsit proba video care confirmă că focul a fost pus intenționat în Colectiv și că Oprea a mințit:

„Acum cinci ore un cont youtube a pus o filmare de fix 4.53 minute. Filmarea este pe deplin doveditoare. Scânteile artificiilor cad direct peste buretele stâlpului...și nu ia foc deloc. Nu se aprinde nimic, absolut nimic. Toată teoria lansată de autorități se dovedește falsă. Clubul nu a luat foc la piesa The Day We Die. Autoritățile au mințit. De ce s-a grăbit să ajungă Oprea fulger la Club, după incendiu? Teoria aprinderii Clubului în urma unei cu totul alte aprinderi și combustii, teoria susținută de mine cu suportul unor specialiști independenți de Ministerul lui Oprea capăta acum o confirmare totală. Priviți singuri, și lămuriți-vă. Oprea a mințit a dezinformat întreaga presă susținând minciuna aprinderii Clubului de la artificii. Uitați-vă și voi cât a putut minți...”

Un control făcut chiar în dimineața tragediei a declarat Clubul ca fiind apt să își continue activitatea în mod normal. Penibilii de la ANPC susțin că nu au apucat să vorbească cu responsabilii de la Club și nici să aplice contravenții.

Operațiunea Colectiv face parte din acele operațiuni sub acoperire denumite de specialiști ”operațiuni cu steaguri false”, concepute pentru a induce în eroare publicul, astfel încât acesta să creadă că faptele sau evenimentele au fost provocate de alți factori decât cei reali. Numele este derivat din conceptul militar de zbor cu culori false prin care nava arborează pavilionul unei alte țări, altul decât propria țară, dar operațiunile cu steag fals nu mai sunt demult limitate doar la operațiuni de război.

Pentru aplicarea unei astfel de strategii în București, unde Gabriel Oprea putea să ajungă primul și să pozeze în salvator, au trebuit alese:
- o clădire cu o singură cale de evacuare,
- un eveniment de amploare care să adune sute de persoane în clădire,
- un spectacol pirotehnic care să pornească incendiul sau să acopere adevărata sursă a acestuia,
- o echipă de lucrători formată din agenți sub acoperire ai serviciilor secrete, pregătiți în prealabil pentru a organiza corespunzător interiorului clădirii.

Diversiunea din Sectorul 4 a fost creată pe spinarea unor personaje dubioase pe nume Alin Anăstăsescu, Costin Mincu și Paul Cătălin Gancea. Cei trei sunt asociați și fac parte dintr-un sistem bazat pe cumpărarea de autorizații de la autoritățile corupte, prin folosirea traficului de influență și prin darea de șpagă. Ei conduc zeci de firme prin care patronează cluburi și organizează concerte în toată țara și au la activ mai multe incendii, provocate, spun unele surse, pentru a încasa polițele de asigurare atunci când localurile deveneau nerentabile.

Astfel de personaje pot fi transformate ușor în ”indivizi cercetați pentru omor din culpă” ce vor fi găsiți vinovați și condamnați, din moment ce toate indiciile arată nepăsarea lor, dorința de îmbogățire prin orice mijloace, corupția la nivel de autorități publice, angajați ”la negru” și altele.

În general, pentru bunul mers al operațiunii, patronii clubului nu ar fi trebuit să fie implicați direct. Ei ar fi trebuit să fie la fel de șocați după incident precum opinia publică și să își asume proasta organizare și culpa totală, pentru a primi pedepse mai mici. În acest caz, cel puțin unul dintre ei a fost complice la orchestrarea tragediei, asigurându-se că atât el, cât și cei apropiați lui nu se vor afla în club la momentul izbucnirii incendiului. De ce ”prietenii patronilor din Colectiv au fost avertizați să plece cu 10 minute înainte de tragedie” și nu cu mai mult timp înainte, putem doar presupune.

Referitor la incendierea clubului, din declarațiile martorilor rezultă că:
- focul de la artificii a aprins ornamentele de pe un stâlp,
- focul s-a extins extrem de repede pe tavan, ca și când o substanța inflamabilă ar fi fost aplicată în prealabil,
- s-a produs o explozie, apoi tot tavanul a fost cuprins de flăcări.

Autoritățile care au dat avize contra șpagă dau vina pe patroni. Patronii aruncă vina pe muncitori și, printre muncitori, există persoane care sunt cu adevărat vinovate, dar care nu vor da socoteală niciodată, pentru că ele execută un ordin.

Folosindu-se de metoda ”cunoaște oamenii mai bine decât se cunosc ei înșiși”, serviciilor secrete le este extrem de ușor să asigure infiltrarea unor agenți acoperiți printre muncitori din orice categorie profesională. Angajatorii nu trebuie să fie cooptați în operațiune, trebuie doar să li se aducă oamenii pe care îi caută, la momentul potrivit, adică angajați-model care, aparent, acceptă orice condiții și se supun oricăror situații cu scopul de a ajunge să îndeplinească adevărata misiune pentru care au fost trimiși.

Gabriel Oprea, creierul acestei operațiuni, s-a specializat în domeniul diversiunilor în anii '90, devenind un pion de bază al regimului Iliescu. Potrivit CV-ului oficial, intre anii 1990 și 1993 Oprea a fost “ofițer de justiție militară activ”.

Într-o filmare ce datează din anul 1996, un Gabriel Oprea mai tânăr, apare ca un fel de paznic personal al lui Miron Cozma, foarte atent la ce se întâmplă în jurul acestuia. Imaginile mai arată și că cei doi erau destul de apropiați. La trei ani după aceasta filmare, Miron Cozma încerca să dea o lovitură de stat, eșua, era arestat și condamnat.

Gabriel Oprea a avut misiuni importante, încă secretizate, în mineriadele sângeroase pentru care Ion Iliescu este acuzat de crime împotriva umanității, misiuni pe care le-a îndeplinit cu succes și pentru care a fost recompensat ulterior, începând cu anul 2000, an în care Iliescu a revenit la putere. Începând cu acel an nefast în care se instaura dictatura lui Adrian Năstase, Oprea a tot urcat în carieră, devenind director adjunct la Colegiul National de Aparare, secretar de stat, prefect și ministru de Interne.

Traian Băsescu îl numea pe Oprea, înainte să devină președinte, ”șeful mafiei personale a lui Adrian Năstase”. După ce a devenit președinte, însă, Băsescu a reconsiderat lucrurile și l-a luat lângă el pe Oprea, numindu-l ministru al Apărării și ulterior, vicepremier. În acele momente, Victor Ponta era cel care îl înjura public pe Gabriel Oprea iar generalul îi dădea replici.

Dar după ce Băsescu l-a numit pe Ponta prim-ministru, i l-a dat ca slujitor de nădejde și pe Oprea, la pachet, fără ca vreunul dintre ei să refuze colaborarea. Așa a rămas Oprea vicepremier și, concomitent, ministru, până în prezent, mândrindu-se cu statutul de om de baza al tuturor guvernărilor din ultimii 15 ani.

Este bine-cunoscut faptul că Oprea a fost un protejat al presei românești, presă care, acum, printr-o manipulare ordinară, duce operațiunea Colectiv la bun sfârșit. Presa este supusă lui pentru că este plătită, în mare parte de unul dintre cei mai corupți indivizi din România, numitul Nicolae Dumitru (Nicu Niro), secretar general al partidului de buzunar al lui Oprea, UNPR. Dar presa este supusă și pentru că patronii de trusturi sunt șantajabili și forțați să joace după cum li se cântă.

În afară de mass-media, și Internetul a fost luat cu asalt de un număr mare de ”postaci”, cei mai mulți făcând parte din aparatul de partid înființat de Oprea și bine susținut financiar. Aceștia, mai slabi la minte decât manipulatorii agenți sub acoperire din media, au început să scrie, imediat după incendiul din Colectiv că ”o implicare a politicianului Oprea este exclusă din start”.